Error
  • JUser: :_load: Unable to load user with ID: 333
  • JUser: :_load: User 333%3A does not exist
  • JUser: :_load: User 333%3A does not exist
Menu

PĂDURILE REGHINULUI ÎN SECOLUL XVIII (2014 01 18)

Nici unul dintre cele patru sate, şi-anume: Iernuţeni, Apalina, Reghin Sat şi Reghinul sătesc nu posedau păduri obşteşti. Locuitorii din Iernuţeni îşi procurau lemne de foc din pădurea ,,Mocear’’, aflată la circa 2,5 ore distanţă (drumul dus-întors se putea face în cinci ore cu care cu boi). Aceştia aveau dreptul să aducă câte un car cu lemne în fiecare sâmbătă, iar lemne pentru construcţii primeau gratis. De aici procurau ,,avantajos’’ lemne şi cei din Apalina, care într-o zi de iarnă îşi puteau tăia lemnele şi şi să facă drumul dus-întors cu carele. Locuitorii din Reghin Sat nu primeau lemne de la stăpânii de pământ, însă le puteau procura din apropiere, chiar mai avantajos decât cei din Câmpia Transilvaniei.

ATUNCI ŞI ACUM (2014 01 17)

La începutul secolului al XVIII-lea doar în Reghin Sat existau suficiente păşuni. La Apalina, păşunile ar fi acoperit necesarul iobagilor şi jelerilor în situaţia în care ar fi paşunat numai vitele de tracţiune. Întrucât şi curialiştii foloseau aceste păşuni, păşunile erau insuficiente. Datorită situaţiei create, nobilii au hotărât interzicerea curialiştilor să folosească păşunile. Păşuni pentru juncani, bouleni, vite şi viţei erau destule în satul amintit, întrucât nobilii aveau contracte cu Reghinul Săsesc pentru a folosi hotarele oraşului. Gospodarii din Reghinul Săsesc afirmau însă că nu au destule păşuni, deşi nu toţi aveau vite. Insuficienţa păşunilor din Reghinul Săsesc era pusă de către gospodari pe seama păşunilor de slabă calitate. În Iernuţeni păşunile erau mocirloase şi nefertile.

MUNCĂ SEZONIERĂ LA REGHIN (2014 01 16)

Munca salariată sezonieră era destul de frecventă în regiunile viticole ale Transilvaniei, mai ales la viile orăşeneşti. Reghinul Săsesc era un centru viticol, care era însă de o mică extensiune, unde totuşi puteau să câştige bani ca zilieri locuitori din mai multe sate din împrejurimi, între care se numărau şi Apalina, Iernuţeni şi Reghin-Sat; cei din Iernuţeni lucrau şi în viile din Petelea. În general, preţurile ce se plăteau la muncile viilor erau tentante pentru zilieri. Cei din Apalina, Iernuţeni şi Reghin-Sat aveau posibilitatea să câştige bani ca zilieri la Reghin, atât cu care, cât şi cu palmele, cei din Apalina mai mult prin cărarea pietrelor şi a nisipului.

ATUNCI ŞI ACUM (2014 01 15)

În jurul anului 1820, la Ienuţeni existau două mori, una cu şase pietre, şi alta cu patru, la Apalina patru mori, având în total 19 pietre. La Reghin-Sat erau două: una cu 14 şi alta cu 6 pietre, la Reghin de asemenea existau mai multe, însă nespecificate câte exact. Morăritul în această epocă era regalian sau monopol senioral, şi morile enumerate trebuie să fi fost ale nobililor, însă nu se specifică ale cui erau. (dacă ar fi fost mori obşteşti, ar fi trebuit să fie specificat la veniturile comunale. De altfel, în comitatele nobiliare, mori obşteşti se întâlneau foarte rar. Însă ar fi putut fi în folosinţa individuală a unor săteni).
Subscribe to this RSS feed